Parada de Paște

De Richard Yates am auzit în contextul filmului „Revolutionary Road” care îi are în rolurile principale pe Kate Winslet și Leonardo DiCaprio, roluri pentru care ambii au fost nominalizați la Globul de Aur, Kate Winslet fiind și premiată. Despre film am auzit doar de bine, însă cumva mi-a scăpat din vedere. Cert e că îl voi urmări cât de curând.

Nemaicitind alte cărți de Richard Yates, nu am știut la ce să mă aștept de la poveste așa că am pornit citirea cărții fiind open minded. „Parada de Paște” e povestea a două surori, Sarah și Emily, de când erau copile până la maturitate când Emily deja e bunică. Povestea e spusă din perspectiva lui Emily, însă nu ea e cea care narează, având aici un narator care e foarte prezent și care stabilește atmosfera și background-ul vieții celor două surori.

Cartea are un început foarte franc, fiind foarte straight forward în ceea ce privește expectanțele pe care ar trebui să le ai:

„Nici una dintre surorile Grimes nu avea să fie fericită în viață și, privind înapoi, li s-a părut întotdeauna că necazurile au început odată cu divorțul părinților lor.”

În ceea ce mă privește, această deschidere nu a avut un impact prea mare și nici nu mi-a persistat în memorie. Poate pentru că totuși speram oarecum la un happy ending și, în acest fel, am trecut cu vederea acest avertisment. Însă, în cazul în care ai putea avea îndoieli dacă totuși să citești cartea, având în vedere că ai fost atenționat că e mai tristă, de ce ai face-o?

Păi în primul rând din curiozitate. Pentru a vedea cum decurge viața celor două fete, ce fel de evoluție are relația dintre cele două surori după divorțul părinților. Acțiunea cărții se petrece în intervalul anilor ’30- ’70, așadar poți avea și o anume curiozitate istorică pentru a vedea cum decurge viața celor două femei în acea perioadă, de ce obstacole se lovesc la nivel de carieră și ce fel de alegeri fac fetele în viață ca urmare a influenței părinților și a divorțului lor care e anunțat încă din primele rânduri.

Fetele sunt cât se poate de diferite în ceea ce privește deciziile pe care le iau. Sarah, cea mare, se căsătorește de îndată ce găsește omul care i se pare potrivit și are trei copii cu el, urmând a avea o viața de casnică. În schimb, Emily e mai orientată spre carieră și are numeroși iubiți în căutarea persoanei ideale, demers fără prea mult norc. Sarah o numește „un spirit liber”, având un soi de invidie pentru viața ei. Aici e unde totuși intervine o mare asemănare între cele două: fiecare tânjește la viața celeilalte. Acestei drame i se adaugă și faptul că, de fapt, nici una nu e fericită cu propria viață, fiecare având parte de propriile probleme în ceea ce privește viața personală, deși încearcă păstrarea aparenței că totul e ok până când, în final, lucrurile nu mai pot fi negate.

Deși se citește cu ușurință, pe mine povestea nu m-a prins complet și nici nu am reușit să leg o conexiune cu vreun personaj. Se poate ca la acest fapt să fi contribuit și faptul că evoluția poveștii surorilor nu e deloc optimistă sau ofertantă în ceea ce privește speranța unui viitor mai bun. E drept că finalul poate fi interpretat ca sugestia unei speranțe pentru o viață mai împlinită în ceea ce o privește pe Emily, însă nu știu în ce măsură e de efect.

Dacă ești adeptul realismului și al observației și relatării destinului în lipsa ambalajului frumos și a fundițelor decorative, în contrast cu perspectiva optimistă și cu poveștile de iubire care se termină cu bine și cu speranță pentru cei implicați, atunci „Parada de Paște” poate fi cartea potrivită pentru tine.